Refacerea pădurilor poate cu adevărat să răcească planeta și unde ar trebui să planteze copaci
Plantarea copacilor la scară largă este adesea prezentată ca o soluție majoră pentru combaterea încălzirii climatice. Totuși, impactul său real asupra temperaturilor rămâne slab înțeles și depinde puternic de locurile alese. O analiză recentă arată că refacerea pădurilor poate, într-adevăr, să răcească Pământul, dar cu rezultate foarte variabile în funcție de regiuni și de strategiile adoptate.
Pădurile acționează asupra climei în două moduri. Pe de o parte, ele captează dioxidul de carbon, ceea ce reduce acumularea acestuia în atmosferă și răcește planeta. Pe de altă parte, ele modifică mediul local prin schimbarea reflexiei luminii solare, evaporarea apei și rugozitatea suprafeței. În zonele tropicale, copacii favorizează evaporarea și creează nori care reflectă lumina soarelui, ceea ce scade temperaturile. În schimb, în regiunile reci, cum ar fi Siberia sau Canada, pădurile întunecate absorb mai multă căldură decât suprafețele acoperite de zăpadă sau pășunile, ceea ce poate încălzi local atmosfera.
Trei scenarii de refacere a pădurilor au fost comparate cu ajutorul unor modele climatice avansate. Primul prevede o refacere masivă a pădurilor pe aproape 900 de milioane de hectare, în principal în zonele temperate și boreale. Al doilea se concentrează pe regiunile tropicale, în timp ce al treilea, mai modest, acoperă aproximativ 440 de milioane de hectare. Rezultatele arată că toate aceste scenarii duc la o răcire globală, dar cu diferențe marcate. Scenariul tropical, deși mai puțin extins, oferă o răcire aproape la fel de eficientă ca cel mai ambițios, deoarece evită efectele de încălzire observate la latitudinile înalte.
La nivel local, refacerea pădurilor răcește clar tropicele prin creșterea umidității și a acoperirii noroase. În Amazonia, Africa Centrală și Asia de Sud-Est, temperaturile scad datorită umbrei și evapotranspirației crescute. În schimb, în zonele boreale, înlocuirea zăpezii și a ierburilor cu păduri întunecă solul și captează mai multă căldură, anulând o parte din beneficiile legate de captarea carbonului.
Un alt fenomen important este influența la distanță a pădurilor. De exemplu, refacerea pădurilor în Europa sau America de Nord poate modifica curenții atmosferici și oceanici, afectând temperaturile în regiuni îndepărtate. Astfel, proiecte prost localizate ar putea chiar agrava încălzirea în alte locuri, în special prin amplificarea valurilor de căldură sau prin perturbarea regimurilor de ploaie.
Studiul subliniază că localizarea noilor păduri este la fel de crucială ca și suprafața lor. O refacere a pădurilor țintită în zonele tropicale și subtropicale maximizează beneficiile climatice, în timp ce plantarea copacilor în regiunile polare sau temperate poate produce uneori efectul invers. Politicile climatice trebuie, prin urmare, să țină cont de aceste dinamici complexe pentru a optimiza impactul proiectelor de refacere a pădurilor.
În cele din urmă, chiar și în cel mai bun caz, refacerea pădurilor poate reduce temperatura globală cu doar câteva zecimi de grad până în 2100. Acest lucru rămâne insuficient pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris fără o reducere drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră. Pădurile joacă un rol esențial, dar nu pot înlocui o tranziție energetică ambițioasă.
Crédits et attributions
Source principale
DOI : https://doi.org/10.1038/s43247-026-03331-3
Titre : Reforestation scenarios shape global and regional temperature outcomes
Revue : Communications Earth & Environment
Éditeur : Springer Science and Business Media LLC
Auteurs : Nora L. S. Fahrenbach; Steven J. De Hertog; Felix Jäger; Peter J. Lawrence; Robert C. Jnglin Wills